Publicat de: tuscun | Martie 10, 2011

Planorism

Cea mai „pura” dintre formele zborului, datorita asemanarii sale cu zborul pasarilor, planorismul este departe de a fi cea mai „primitiva” din punct de vedere a complexitatii sale.

Comparativ, reducand la un minimum aproape absurd situatia, un avion obisnuit este tinut in aer doar de motor si de cantitatea de combustibil disponibila, pe cand un planor depinde nu numai de capacitatile sale aerodinamice, ci in principal de capacitatile pilotului.

Desi comparatia anterioara este destul de departe de adevar, poate oferi o idee generala asupa complexitatii zborului intr-un planor. Desi orice avion devine planor in momentul in care ii este oprit motorul, un planor este o aeronava creata special pentru a evolua permanent in asemenea conditii, si depinde numai de capacitatile pilotului pentru a exploata cu maximum de eficienta conditiile mediului inconjurator. Lipsa propulsiei, care pentru pilotul unui avion ar reprezenta o problema serioasa este in schimb viata de zi cu zi a pilotului planorist. Departe de a fi o competitie, cele doua moduri de zbor, cu si fara motor, sunt lucruri foarte diferite, in ciuda unei diferente aparent simple – lipsa mijloacelor de propulsie.

Zborul planorului este dependent in principal de conditiile meteo si de posibilitatile pilotului de a le folosi in folosul sau. „Turbulentele”, neplacute pilotilor de avioane sunt in schimb sursa de energie a zborurilor fara motor.  Partea inferioara a atmosferei terestre sau troposfera nu reprezinta o masa omogena, avand diferite variatii de presiune, temperatura si aflandu-se in continua miscare. Aceste diferente produc miscari ale aerului in diferite directii, in funtie de diversi factori geografici si mai ales meteorologici.

Planoarele, prin constructia lor sunt create tocmai pentru a facilita exploatarea acestor miscari ale aerului, in special ce verticale. Dupa cum se stie, aerul cald se dilata si prezinta o presiune mai scazuta fata de o cantitate egala de aer aflata la o temperatura mai mica. Din cauza acestei diferente de temperatura si presiune, o masa de aer cald are tendinta sa urce, pierzand incontinuu caldura pana cand ajunge sa aiba aceeasi temperatura cu a masei de aer in care se afla. Aceste mase de aer care urca datorita diferentei de temperatura sunt numite de pilotii planoristi „termici” si sunt cele mai raspandite forme de fenomene meteorologice intalnite. Ele sunt exploatate de pilotii planoristi care spiraleaza in interiorul acestor mase de aer, urcand odata cu ele.

Practic toate metodele disponibile pilotilor planoristi pentru a se mentine in aer, a castiga inaltime, sau a se deplasa pe distante mari depind de conditiile meteorologice. In afara de termici, pilotii planoristi mai pot exploata si alte fenomene meteorologice, determinate de configuratia solului desupra carora zboara precum fenomenele de panta, unde aerul este defletat in sus de catre configuratia unui obstacol aflat in vant, fenomenele „termodinamice”, care combina primele doua situatii, precum si „unda”, care apare in conditii mai speciale, desupra versantilor muntori si care poate facilita urcarea planoarelor la inaltimi de ordinul miilor de metri.

Anunțuri

Categorii